Once upon a small town. O secvență copleșitoare

Un film relaxant, romantic, plin de acea iubire pură cu care ne-au obișnuit majoritatea dramelor coreene. Despre această latură vom vorbi, într-un alt material, mai în detaliu. Ce vă supun atenției acum e o scenă care marchează până în adâncul sufletului, prin greutatea ei dar mai ales prin faptul că dezvăluie o realitate dură a vieții noastre.

Dincolo de iubirea care plutește în aer pe tot parcursul serialului, Once upon a small town surprinde multe aspecte ale realității zilnice cu care se confruntă oamenii de pretutindeni. Cum spuneam, există în film o secvență copleșitoare care dezvăluie un alt fel de iubire, una matură, care transcende moartea.

Odată, un bătrânel îl solicită pe tânărul veterinar Han ji-yul(Choo Young Woo) să îi eutanasieze taurul bătrân și extrem de bolnav, care de 30 de zile nu a mâncat nimic. Bătrânul auzise de eutanasie și își dorea ca prin acest procedeu veterinarul să îi curme suferința prietenului său. În timp ce animalului i se administrau serul letal, bătrânul îndurerat îi spune taurului: “Mulțumesc! Oricum te-ai naște în viața viitoare, întoarce-te la mine! Ne mai vedem, bine? Soția mea s-ar putea întoarce sub o formă sau alta, hai să ne reîntâlnim toți trei și să trăim fericiți împreună!”. Câtă durere, câtă iubire, câtă speranță într-un suflet obosit de ani și de singurătate.

Ulterior, tânărul veterinar, povestind cu bătrânul,realizează că acesta avusese grijă de el când era copil, pe perioada înmormântării părinților lui. Cerându-și scuze că nu l-a recunoscut pe bătrân, acesta îi spune “În viață sunt lucruri pe care vrei să le uiți! Și eu aș vrea să uit ziua de azi.” Veterinarul se oferă să îl ajute să își înmormânteze prietenul, dar bătrânul refuză, menționând că își dorește să îl plângă liniștit și să îi spună tot ce nu i-a putut spune până atunci. “Trăiesc cu taurul acesta de 30 de ani. E ciudat să știu că nu mai e. Îmi voi trăi restul zilelor și voi veni la tine curând. Ne vedem atunci. Dacă îmi e prea dor de tine între timp, o să te uit o vreme. Am atâtea să îi spun acelui taur. Brusc, îmi amintesc vorbele mamei: Atâta timp cât nu uiți de cineva pe care tânjești să îl vezi, acel cineva va veni la tine sub formă de ploaie sau chiar vânt. Poate mama a venit la mine sub forma acestui taur?” a mai adăugat bătrânul zâmbind trist.

Realități ale vieții de zi cu zi, atât de frumos surprinse de filmele coreene. Unii plâng, alții râd, unii își trăiesc începuturile, în vreme ce alții sunt în apusul vieții. Ce putem face? Să iubim, cu tot sufletul, chiar dacă știm că totul are un sfârșit în existența aceasta, să ștergem o lacrimă, să facem bine, să nu ne fie teamă, să acceptăm realitatea și să fim siguri că iubirea e energia pură care transcende până și moartea.